0
Ambele echipamente au acelaşi obiectiv: prepararea şi stocarea apei calde menajere. Diferenţa importantă este modul în care utilizează energia pentru a încălzi apa.
Boilerul electric clasic foloseşte o rezistenţă electrică pentru a transforma energia electrică în căldură. Boilerul cu pompă de căldură utilizează energie electrică pentru a transfera căldură din aer către apa din rezervor, prin intermediul unui circuit frigorific.
Această diferenţă de principiu explică de ce un boiler cu pompă de căldură poate utiliza mai puţină energie electrică pentru prepararea aceleiaşi cantităţi de apă caldă.
Într-un boiler electric cu acumulare, rezistenţa electrică încălzeşte apa din rezervor până la temperatura stabilită de sistemul de control.
Din punct de vedere energetic, procesul este relativ simplu: energia electrică absorbită de rezistenţă este transformată în căldură. Pentru analiza consumului total trebuie însă luate în calcul şi pierderile termice ale rezervorului şi energia necesară pentru menţinerea temperaturii între perioadele de consum.
De aceea, consumul unui boiler electric nu se stabileşte corect doar înmulţind puterea rezistenţei cu 24 de ore. Rezistenţa nu funcţionează în mod normal permanent la puterea nominală, ci este comandată în funcţie de temperatura apei şi de logica aparatului.
Puterea şi energia sunt două mărimi diferite, iar confundarea lor conduce frecvent la estimări greşite ale consumului.
kW exprimă puterea unui echipament la un anumit moment, în timp ce kWh exprimă cantitatea de energie utilizată sau furnizată într-un anumit interval.
De exemplu, faptul că un boiler are o rezistenţă cu o anumită putere în kW nu înseamnă că va consuma permanent aceeaşi cantitate de energie în fiecare oră a zilei.
Consumul real depinde de câtă apă caldă este utilizată, temperatura apei reci care intră în rezervor, temperatura de stocare, pierderile termice şi modul în care aparatul este controlat.
Energia termică necesară pentru încălzirea unei cantităţi de apă poate fi estimată pornind de la masa apei, căldura specifică şi diferenţa dintre temperatura iniţială şi temperatura finală.
Relaţia fizică este:
Q = m × c × ΔT
unde Q reprezintă energia termică, m masa apei, c căldura specifică a apei, iar ΔT diferenţa de temperatură.
Acest calcul este util deoarece arată că necesarul de energie nu depinde doar de volumul rezervorului. Contează foarte mult şi cu câte grade trebuie încălzită apa.
Să considerăm un exemplu teoretic în care 100 litri de apă sunt încălziţi de la 15°C la 50°C.
Diferenţa de temperatură este de 35°C. Pentru aproximativ 100 kg de apă, energia termică necesară pentru această creştere de temperatură este de aproximativ 4,1 kWh.
Aceasta este energia termică teoretică necesară apei pentru schimbarea de temperatură considerată. Nu trebuie confundată automat cu energia electrică totală măsurată la priză pe durata utilizării boilerului.
În exploatarea reală există şi pierderi termice, perioade de menţinere a temperaturii şi cicluri repetate de consum şi reîncălzire.
Boilerul cu pompă de căldură utilizează un principiu diferit. În loc să obţină întreaga energie termică necesară apei prin încălzire electrică rezistivă, utilizează un ciclu frigorific pentru a prelua energie termică din aer şi a o transfera către apă.
Sistemul include, în funcţie de construcţia aparatului, componente precum compresorul, evaporatorul, condensatorul şi dispozitivul de expansiune. Agentul frigorific circulă prin circuit şi permite transferul de căldură.
Energia electrică este necesară pentru funcţionarea compresorului, ventilatorului, sistemului de control şi a altor componente electrice. Unele modele includ şi o rezistenţă electrică auxiliară.
Avantajul energetic rezultă din faptul că pompa de căldură transferă energie termică disponibilă în aer, în loc să obţină întreaga cantitate de căldură necesară exclusiv printr-o rezistenţă electrică.
Prin urmare, energia termică transferată apei poate fi mai mare decât energia electrică utilizată de sistem pentru realizarea transferului.
Acest lucru nu încalcă principiile conservării energiei. Diferenţa provine din energia termică preluată din aer.
Un indicator important pentru evaluarea funcţionării pompei de căldură este coeficientul de performanţă, prescurtat COP.
Conceptual, acesta exprimă raportul dintre energia termică furnizată şi energia electrică utilizată în condiţiile pentru care este determinată valoarea respectivă.
Un COP mai mare indică faptul că, în condiţiile respective, sistemul transferă mai multă energie termică raportat la energia electrică utilizată.
COP-ul nu trebuie însă interpretat ca un procent garantat de economie la factura de energie.
Performanţa pompei de căldură depinde de condiţiile în care funcţionează. Temperatura aerului utilizat ca sursă, temperatura apei din rezervor şi temperatura ţintă influenţează procesul termodinamic.
În plus, modelele diferă prin construcţie, componente, control şi condiţiile în care producătorul declară performanţele.
De aceea, o valoare COP trebuie analizată împreună cu condiţiile de testare la care se referă. Nu este corect să presupunem că un boiler va funcţiona permanent la aceeaşi valoare indiferent de sezon, amplasare şi temperatura apei.
Nu. COP-ul este un indicator important, dar nu descrie singur consumul anual al boilerului.
Pentru consumul real contează şi cantitatea de apă caldă utilizată, profilul de consum, temperatura apei reci, temperatura de stocare, pierderile rezervorului, condiţiile aerului utilizat de pompă şi funcţionarea eventualei rezistenţe auxiliare.
De aceea, două locuinţe care utilizează acelaşi model de boiler pot avea consumuri diferite.
Nu neapărat. Multe boilere cu pompă de căldură pot integra şi o rezistenţă electrică auxiliară, dar modul în care aceasta este utilizată diferă între modele.
În funcţie de aparat şi de modul selectat, rezistenţa poate interveni în anumite condiţii de funcţionare, pentru încălzire accelerată, atingerea unor temperaturi sau pentru alte funcţii definite de producător.
Din acest motiv, două boilere cu pompă de căldură nu trebuie comparate doar după COP. Trebuie analizată şi strategia de funcţionare a rezistenţei auxiliare.
Nu obligatoriu. Configuraţia circuitului de aer depinde de produs şi de modul de instalare permis de producător.
Există echipamente care utilizează aerul din spaţiul în care sunt instalate şi modele care permit diferite configuraţii de admisie şi evacuare prin tubulatură.
De aceea, nu este suficient să spunem că boilerul funcţionează bine într-un „spaţiu cald” sau prost într-un „spaţiu rece”. Trebuie analizată temperatura aerului utilizat efectiv de aparat, debitul de aer necesar şi domeniul de funcţionare declarat.
Dacă aparatul preia şi evacuează aerul în aceeaşi încăpere, funcţionarea pompei de căldură poate răci şi dezumidifica aerul procesat.
Efectul concret depinde de aparat, condiţiile încăperii şi modul de instalare. Din acest motiv, amplasarea nu trebuie decisă numai după dimensiunile fizice ale boilerului.
Trebuie respectate cerinţele producătorului privind spaţiul de instalare, circulaţia aerului, eventualele tubulaturi, evacuarea condensului şi celelalte condiţii tehnice.
Dacă un boiler cu pompă de căldură funcţionează predominant utilizând ciclul termodinamic şi în condiţii favorabile modelului respectiv, acesta poate necesita mai puţină energie electrică pentru prepararea aceleiaşi cantităţi de apă caldă decât un boiler care utilizează exclusiv încălzire electrică rezistivă.
Nu există însă un procent universal de reducere a consumului.
Diferenţa reală trebuie evaluată în funcţie de performanţa aparatului, temperatura aerului sursă, temperatura apei reci, temperatura ACM, pierderile rezervorului, profilul de consum şi contribuţia rezistenţei electrice auxiliare.
În partea a doua analizăm exact aceşti factori: ce modifică în practică consumul, cât contează temperatura aerului şi a apei, cum influenţează volumul şi viteza de recuperare şi de ce două boilere cu pompă de căldură pot avea rezultate diferite în două locuinţe.
Consumul unui boiler nu este determinat doar de tehnologia folosită pentru încălzirea apei. În exploatarea reală contează cantitatea de apă caldă utilizată, temperatura apei reci, temperatura de stocare, pierderile termice ale rezervorului şi frecvenţa cu care acesta trebuie să refacă rezerva de apă caldă.
La boilerul cu pompă de căldură se adaugă şi condiţiile în care funcţionează circuitul termodinamic: temperatura aerului utilizat ca sursă, temperatura apei din rezervor şi strategia de control a aparatului.
Din acest motiv, procentul cu care un boiler cu pompă de căldură reduce consumul electric faţă de unul cu rezistenţă nu poate fi stabilit printr-o valoare universală.
Temperatura aerului utilizat de evaporator influenţează performanţa pompei de căldură. Pe măsură ce condiţiile de funcţionare se modifică, se poate modifica şi energia electrică necesară pentru transferul aceleiaşi cantităţi de căldură.
De aceea, performanţa trebuie evaluată în condiţiile relevante pentru amplasarea aparatului şi comparată cu datele furnizate de producător.
Nu este suficient să verifici temperatura exterioară a localităţii. Dacă boilerul utilizează aer dintr-un spaţiu interior sau o configuraţie cu tubulatură, condiţiile aerului care ajunge efectiv la aparat sunt cele relevante.
Da. Cu cât apa trebuie încălzită la o temperatură mai ridicată, cu atât creşte energia termică necesară pentru aceeaşi cantitate de apă.
În cazul pompei de căldură, o temperatură mai ridicată a apei poate modifica şi condiţiile în care funcţionează ciclul termodinamic. Performanţa trebuie analizată pentru temperaturile de lucru relevante, nu doar după o singură valoare COP din documentaţia comercială.
Temperatura de stocare nu trebuie aleasă exclusiv pentru reducerea consumului. Setarea trebuie să respecte funcţionarea prevăzută de producător şi cerinţele instalaţiei de apă caldă menajeră.
Apa care intră în boiler trebuie adusă de la temperatura iniţială până la temperatura de stocare. Dacă apa rece intră la o temperatură mai mică, diferenţa de temperatură pe care sistemul trebuie să o acopere este mai mare.
Prin urmare, aceeaşi cantitate de apă caldă poate necesita cantităţi diferite de energie în condiţii diferite.
Acesta este unul dintre motivele pentru care consumul observat într-o anumită perioadă nu trebuie extrapolat automat pentru întregul an.
Nu în mod direct. Un rezervor mai mare conţine mai multă apă, dar consumul real depinde de cantitatea de apă încălzită şi utilizată, de temperaturi şi de pierderile termice.
Un boiler supradimensionat poate menţine o cantitate de apă mai mare decât este necesar, în timp ce unul prea mic poate necesita recuperări frecvente şi poate să nu acopere vârfurile de consum.
De aceea, alegerea volumului trebuie făcută după necesarul real de apă caldă, nu după regula că un rezervor mai mic consumă întotdeauna mai puţin.
Numărul persoanelor din locuinţă este un indiciu util, dar nu este suficient pentru dimensionare.
Trebuie analizate:
Două familii cu acelaşi număr de persoane pot avea necesare de apă caldă foarte diferite.
După consumarea unei părţi importante din apa caldă stocată, boilerul trebuie să refacă rezerva disponibilă. Timpul necesar pentru acest proces este important pentru confort.
La un boiler electric, recuperarea este influenţată în principal de puterea sistemului de încălzire, volumul de apă care trebuie reîncălzit şi diferenţa de temperatură.
La un boiler cu pompă de căldură, recuperarea depinde şi de capacitatea termică disponibilă în condiţiile respective şi de strategia de funcţionare a aparatului.
Din acest motiv, nu trebuie comparate două boilere doar după capacitatea rezervorului.
Da. Dacă boilerul cu pompă de căldură utilizează şi o rezistenţă electrică auxiliară, contribuţia acesteia poate influenţa consumul total.
Modul în care rezistenţa este comandată diferă între produse. Poate interveni în anumite moduri de funcţionare, pentru recuperare accelerată, la anumite temperaturi sau în alte condiţii definite de producător.
De aceea, la compararea modelelor trebuie verificat nu numai COP-ul, ci şi modul în care aparatul gestionează sursele de încălzire.
Un boiler cu pompă de căldură care utilizează frecvent încălzirea rezistivă poate avea un consum diferit de cel estimat doar din performanţa pompei de căldură.
Apa stocată la o temperatură mai mare decât mediul înconjurător pierde treptat căldură prin pereţii rezervorului şi prin celelalte elemente ale sistemului.
Izolaţia rezervorului influenţează aceste pierderi, iar sistemul trebuie să furnizeze periodic energie pentru menţinerea temperaturii.
Din acest motiv, două boilere cu acelaşi volum şi aceeaşi tehnologie pot avea consumuri diferite în regim de menţinere.
Pentru comparaţie trebuie utilizate datele declarate pentru modelele concrete, în condiţiile de testare corespunzătoare.
Da. Consumul de apă caldă nu este distribuit uniform pe parcursul zilei.
O locuinţă poate avea vârfuri mari de consum într-un interval scurt, în timp ce alta poate utiliza aceeaşi cantitate totală de apă caldă distribuită pe mai multe ore.
Această diferenţă poate influenţa temperatura rămasă în rezervor, necesitatea recuperării rapide şi posibilitatea activării unor moduri auxiliare de încălzire.
De aceea, alegerea boilerului trebuie să urmărească atât consumul total, cât şi modul în care apare acel consum.
Cerinţele privind spaţiul de instalare sunt specifice modelului. Nu există un volum universal de încăpere potrivit tuturor boilerelor cu pompă de căldură.
Trebuie respectate condiţiile producătorului privind admisia şi evacuarea aerului, spaţiul necesar pentru instalare şi service, eventualele tubulaturi şi domeniul de temperatură permis.
Un spaţiu mic sau închis nu poate fi declarat automat nepotrivit fără să analizăm configuraţia aparatului, dar nici nu trebuie presupus că orice boiler poate funcţiona corect în orice încăpere.
Dacă aparatul preia căldură din aerul unei încăperi şi evacuează aerul procesat în acelaşi spaţiu, funcţionarea sa poate determina răcirea şi dezumidificarea aerului respectiv.
Intensitatea efectului depinde de aparat, timpul de funcţionare, volumul şi condiţiile încăperii şi schimbul de aer cu spaţiile învecinate.
Acest efect trebuie luat în calcul atunci când boilerul este amplasat într-un spaţiu care face parte din volumul încălzit al clădirii.
Energia extrasă din aer trebuie privită în contextul întregii clădiri: dacă spaţiul este încălzit de un alt sistem, răcirea produsă de boiler poate influenţa necesarul acelui sistem.
Da, în anumite condiţii funcţionarea evaporatorului poate produce condens atunci când aerul procesat este răcit suficient pentru ca o parte din vaporii de apă să condenseze.
Cantitatea de condens nu este constantă şi depinde de temperatura şi umiditatea aerului, precum şi de condiţiile de funcţionare.
Instalaţia trebuie să permită evacuarea condensului conform cerinţelor producătorului. Apariţia condensului în zona prevăzută pentru colectarea şi evacuarea acestuia nu indică automat o defecţiune.
Spre deosebire de un boiler electric cu rezistenţă, boilerul cu pompă de căldură include componente precum ventilatorul şi compresorul, care pot genera zgomot în timpul funcţionării.
De aceea, amplasarea trebuie analizată şi din punct de vedere acustic, mai ales în apropierea spaţiilor sensibile la zgomot.
La compararea modelelor trebuie verificat ce indicator acustic declară producătorul. Puterea acustică şi presiunea sonoră sunt mărimi diferite şi nu trebuie comparate ca şi cum ar reprezenta acelaşi lucru.
Nu există un singur nivel în dB care să stabilească dacă un boiler va fi sau nu deranjant în orice locuinţă.
În general, un boiler electric cu rezistenţă nu are circuit de aer, ventilator, compresor şi evacuare de condens asociate unei pompe de căldură. Acest lucru poate simplifica anumite aspecte ale instalării.
Totuşi, şi boilerul electric are cerinţe privind amplasarea, fixarea, racordarea hidraulică, siguranţa şi alimentarea electrică.
Nu trebuie presupus că orice model poate fi instalat oriunde doar pentru că utilizează o rezistenţă electrică.
Nu trebuie aplicată o asemenea regulă nici boilerului electric, nici celui cu pompă de căldură.
Alimentarea trebuie realizată conform caracteristicilor electrice ale modelului şi cerinţelor instalaţiei. Trebuie luate în calcul puterea absorbită, circuitul electric, protecţiile necesare şi instrucţiunile producătorului.
La un boiler cu pompă de căldură trebuie verificată configuraţia completă a aparatului, inclusiv existenţa şi puterea eventualei rezistenţe electrice auxiliare.
Comparaţia relevantă nu se face între puterea în kW înscrisă pe două aparate, ci între energia electrică necesară pentru furnizarea unui serviciu comparabil de apă caldă.
Pentru o evaluare realistă trebuie analizate aceeaşi cerere de ACM şi condiţii comparabile, ţinând cont de:
Abia după această comparaţie poţi estima câtă energie electrică ar putea economisi boilerul cu pompă de căldură în situaţia concretă.
Nu. Consumul electric este doar una dintre componentele deciziei.
Un boiler cu pompă de căldură poate reduce energia electrică necesară pentru prepararea ACM, dar trebuie comparate şi investiţia iniţială, instalarea, condiţiile de amplasare, întreţinerea şi costurile de exploatare.
În partea a treia analizăm exact această întrebare: cum calculezi dacă diferenţa de investiţie se poate recupera, ce costuri trebuie incluse, ce întreţinere necesită fiecare tehnologie şi în ce situaţii boilerul electric sau boilerul cu pompă de căldură reprezintă alegerea mai potrivită.
Din punct de vedere al consumului electric pentru prepararea apei calde, boilerul cu pompă de căldură poate avea un avantaj important faţă de încălzirea exclusiv prin rezistenţă electrică. Acest avantaj nu înseamnă însă că investiţia este automat justificată în orice locuinţă.
Boilerul cu pompă de căldură presupune, de regulă, o investiţie iniţială mai mare şi are cerinţe suplimentare privind amplasarea, circulaţia aerului, evacuarea condensului şi întreţinerea.
Decizia corectă trebuie făcută pe baza costului total şi a consumului estimat în condiţiile reale de utilizare, nu doar comparând preţurile de achiziţie sau valorile COP.
Comparaţia trebuie să includă mai mult decât preţul echipamentului.
Pentru fiecare variantă trebuie analizate, după caz:
Abia după includerea acestor elemente putem determina diferenţa reală de investiţie dintre cele două soluţii.
Nu există o perioadă universală de amortizare. O estimare poate fi făcută pornind de la diferenţa dintre investiţiile totale şi diferenţa dintre costurile anuale de exploatare.
Conceptual, calculul poate fi exprimat astfel:
Perioada estimată de recuperare = investiţia suplimentară / economia anuală estimată
Problema importantă este determinarea realistă a economiei anuale. Aceasta nu trebuie calculată aplicând automat un procent generic de reducere a consumului.
Trebuie estimate consumurile celor două soluţii pentru acelaşi necesar de apă caldă şi trebuie utilizat costul efectiv al energiei relevant pentru locuinţa respectivă.
Dacă necesarul de apă caldă este redus, cantitatea de energie care poate fi economisită anual este, în general, mai mică. În această situaţie, diferenţa mai mare de investiţie poate necesita mai mult timp pentru recuperare.
Dacă necesarul de apă caldă este mai mare, diferenţa dintre consumurile celor două tehnologii poate avea o pondere mai importantă în costurile de exploatare.
Totuşi, numărul persoanelor nu este suficient pentru estimarea economiei. Două gospodării cu acelaşi număr de utilizatori pot avea profile de consum foarte diferite.
Într-o locuinţă cu un necesar redus sau ocazional de apă caldă, simplitatea şi investiţia iniţială mai redusă a unui boiler electric pot avea o pondere mai mare în decizie.
Acest lucru nu înseamnă că boilerul cu pompă de căldură este tehnic nepotrivit. Înseamnă că avantajul consumului trebuie raportat la energia totală care poate fi economisită efectiv.
Cu cât consumul de ACM este mai redus, cu atât devine mai important să verifici dacă economia estimată justifică diferenţa de investiţie.
Boilerul cu pompă de căldură devine o opţiune de analizat atunci când există un necesar relevant şi relativ constant de apă caldă, iar aparatul poate fi instalat în condiţii favorabile funcţionării sale.
Contează ca modelul ales să poată acoperi profilul de consum fără să depindă excesiv de încălzirea electrică auxiliară şi să existe condiţiile necesare pentru circuitul de aer şi evacuarea condensului.
Trebuie verificată şi viteza de recuperare. Un consum ridicat nu justifică automat alegerea pompei de căldură dacă rezervorul şi capacitatea de recuperare nu sunt potrivite cererii de apă caldă.
Nu. Temperatura exterioară a localităţii nu este suficientă pentru această concluzie.
La boilerul cu pompă de căldură contează temperatura aerului utilizat efectiv de aparat. Aceasta depinde de amplasare şi de configuraţia admisiei şi evacuării aerului permisă de model.
Un aparat care utilizează aer dintr-un anumit spaţiu interior nu poate fi evaluat doar după temperatura exterioară.
În acelaşi timp, dacă boilerul extrage energie termică dintr-un spaţiu încălzit al clădirii, efectul asupra acelui spaţiu şi asupra sistemului său de încălzire trebuie luat în calcul în analiza energetică.
Boilerul electric are o construcţie mai simplă decât un sistem cu pompă de căldură, dar acest lucru nu înseamnă că nu necesită verificări şi întreţinere.
În funcţie de model şi de condiţiile instalaţiei, pot fi relevante rezervorul, rezistenţa electrică, sistemele de protecţie anticorozivă, anodul dacă există, componentele electrice şi dispozitivele hidraulice de siguranţă.
Depunerile de calcar sunt influenţate de caracteristicile apei şi de condiţiile de funcţionare. Nu există un interval universal de tipul „curăţare la fiecare doi sau trei ani” potrivit tuturor instalaţiilor.
Operaţiunile şi intervalele de întreţinere trebuie stabilite conform documentaţiei modelului şi condiţiilor reale de utilizare.
Pe lângă componentele asociate rezervorului de apă caldă, un boiler cu pompă de căldură include un sistem termodinamic cu elemente precum evaporatorul, ventilatorul, compresorul şi circuitul frigorific.
În funcţie de aparat, trebuie urmărite şi traseul aerului, evacuarea condensului şi celelalte componente prevăzute în programul de întreţinere al producătorului.
Nu există o operaţiune anuală universală identică pentru toate boilerele cu pompă de căldură. Frecvenţa şi conţinutul întreţinerii trebuie stabilite pentru modelul concret.
Nu trebuie tratat ca un consumabil care se completează în mod normal la intervale regulate.
Circuitul frigorific este proiectat să funcţioneze cu cantitatea de agent frigorific prevăzută pentru echipament. Dacă există o pierdere, simpla completare fără identificarea cauzei nu reprezintă o soluţie corectă.
Intervenţiile asupra circuitului frigorific trebuie realizate de personal calificat, conform cerinţelor aplicabile şi documentaţiei echipamentului.
Nu putem atribui fiecărei tehnologii o durată de viaţă universală.
Durabilitatea depinde de construcţia produsului, calitatea apei, temperatura de lucru, protecţia rezervorului împotriva coroziunii, numărul şi tipul ciclurilor de funcţionare, condiţiile de instalare şi întreţinere.
Boilerul cu pompă de căldură are mai multe componente decât un boiler electric cu rezistenţă, ceea ce face sistemul mai complex. Aceasta nu permite însă concluzia că va avea automat o durată de viaţă mai mică sau mai mare.
Comparaţia trebuie făcută între modele concrete şi condiţiile lor de utilizare, nu între durate de viaţă generice atribuite tehnologiilor.
Complexitatea mai mare a boilerului cu pompă de căldură înseamnă că anumite intervenţii pot implica componente şi competenţe diferite faţă de un boiler electric clasic.
Înainte de achiziţie este util să verifici condiţiile de garanţie, disponibilitatea service-ului, accesul la piese şi cerinţele de întreţinere ale modelului.
Nu este însă corect să presupunem că un boiler cu pompă de căldură va necesita obligatoriu reparaţii costisitoare sau că un boiler electric nu poate avea intervenţii importante pe durata utilizării.
Caracteristicile apei pot influenţa rezervorul şi componentele aflate în contact cu apa, indiferent de tehnologia utilizată pentru încălzire.
Duritatea apei este relevantă pentru formarea depunerilor de calcar, dar nu trebuie confundată cu potabilitatea sau cu toate celelalte caracteristici ale apei.
Dacă există o problemă de duritate, soluţia trebuie aleasă pe baza caracteristicilor măsurate ale apei şi a cerinţelor instalaţiei. Un filtru mecanic sau magnetic nu reprezintă o metodă de dedurizare a apei.
Înainte de achiziţie, verifică cel puţin următoarele aspecte:
Aceste criterii sunt mai relevante decât alegerea exclusiv după capacitatea rezervorului sau după cea mai mare valoare COP din materialele comerciale.
Boilerul electric poate avea sens atunci când investiţia iniţială este un criteriu important, necesarul de apă caldă este limitat sau condiţiile de instalare nu favorizează utilizarea unui boiler cu pompă de căldură.
Simplitatea construcţiei şi absenţa circuitului de aer, a compresorului şi a evacuării condensului pot simplifica instalarea în anumite situaţii.
Alegerea trebuie însă făcută după dimensionarea corectă a rezervorului şi verificarea instalaţiei electrice şi hidraulice.
Boilerul cu pompă de căldură poate fi avantajos atunci când există un consum suficient de apă caldă pentru ca reducerea consumului electric să conteze, iar aparatul poate funcţiona predominant în modul pompă de căldură în condiţii favorabile.
Este important ca spaţiul şi configuraţia instalaţiei să respecte cerinţele aparatului, iar volumul rezervorului şi capacitatea de recuperare să corespundă profilului de consum.
Într-o asemenea situaţie, consumul electric mai redus poate compensa în timp investiţia iniţială mai mare. Perioada în care se întâmplă acest lucru trebuie însă calculată pentru cazul concret.
Pentru o comparaţie relevantă, porneşte de la necesarul de apă caldă şi selectează modele care pot oferi un nivel comparabil de confort.
Apoi compară investiţia totală, consumul electric estimat, tariful energiei, condiţiile de instalare şi costurile de întreţinere.
În cazul boilerului cu pompă de căldură, verifică separat performanţa în condiţiile reale de amplasare şi cât de mult ar putea interveni rezistenţa auxiliară.
Astfel poţi calcula o perioadă estimată de recuperare fără să te bazezi pe procente generale de economie sau pe promisiuni de amortizare valabile pentru orice locuinţă.
Din punct de vedere al principiului de funcţionare, boilerul cu pompă de căldură poate utiliza mai puţină energie electrică pentru prepararea aceleiaşi cantităţi de apă caldă decât un boiler care încălzeşte apa exclusiv prin rezistenţă electrică.
Avantajul real nu este însă un procent fix. El depinde de performanţa modelului, temperatura aerului utilizat, temperatura apei, profilul de consum, pierderile rezervorului şi contribuţia încălzirii electrice auxiliare.
Boilerul electric rămâne o soluţie mai simplă şi poate fi justificat atunci când consumul de apă caldă este redus, investiţia iniţială are prioritate sau condiţiile de instalare nu sunt potrivite pentru o pompă de căldură.
Boilerul cu pompă de căldură devine mai interesant atunci când necesarul de ACM este suficient pentru ca economia de energie să aibă impact, iar aparatul poate fi instalat şi exploatat în condiţiile pentru care oferă performanţe bune.
Prin urmare, întrebarea corectă nu este doar „care boiler consumă mai puţin?”, ci „cât economiseşte modelul ales în condiţiile mele şi în cât timp poate recupera diferenţa reală de investiţie?”.
